M-am nascut dintr-un mosaic
de stele,
dintr-o fuziune de agonie hipnotizata,
Vlastar al unei ere de martiri,
o filiatie de adevar si de minciuna.
Am vazut oameni murind,
metamorfoze
ale unei transfigurari mistice.
Am incercat sa zambesc vietii
fara sa ma fortez,
dar zambetul mi-a inghetat
privirea.
N-am fost o saltimbanca
si n-am iubit caderea.
Infrangerea
era o treapta a suferintei interioare
Si n-am vrut sa fiu un sclav.
M-am rasculat si am cerut dreptate:
- Eu vreau sa mor asa cum am trait,
hibrid al unei societati infirme,
din care n-am iesit invins,
caci
am uitat cum se traieste in lumea lor
si am trait
in lumea mea.
1 comment:
Bravo, gabitza...e foarte profunda si plina de sensibilitate, stiam ca ai un volum de poezii deosebite deja publicat, dar asta le intrece pe toate celelalte. E superba!!! Cred ca fiecare dintre noi se regasste un pic in ea.
Sunt surprinsa si incantata...Lucia
Post a Comment