despre melci.....

despre goliciune....

despre metrou....

Cand m-am urcat in metrou, am vrut sa nu opreasca in nici o statie, sa ma duca departe de tine, o holograma deformata a ceea ce sedentarismul meu sentimental a zamislit in dorinta lui de a alerga dupa un idol masculin, sa imi redea pofta de viata si sa ma amagesc ca am gasit paradisul pierdut asa cum am facut-o cand ne-am vazut prima oara, sa uit ca mi-am ars sufletul din dorinta de a iubi, sa ma mint ca mi-ai luat pamantul de sub picioare si linistea sufletului atunci cand mi-ai hartuit gandurile, sa ma mint ca nu am pierdut inca dragostea ta dezinteresata, sa uit de lacrimile care curg pe obraji fara sa le simt si fara sa ma curete de mizeria, umilinta, rautatea si dezamagirea care imi curg prin vene, sa ma pierd in etern asteptand ca durerea din maruntaiele mele sa se ridice si sa strige la tine, sa te calce in picioare asa cum m-ai calcat si tu in picioare si sa ma trezeasca din visul aburd in care tu esti centrul lumii mele, intruchiparea viselor, libertatilor, simtirilor si dorintelor si in fata caruia sufletul meu dezgolit a murit asteptand sa-ti scoti masca puerila de erou anonim, sa ma salveze de eternitatea abjecta care imi bantuie sufletul, acum, cand ti-am descoperit adevarata fata ascunsa atat de bine de privirea orbului din mine, si sa ma duca acolo unde nu poti sa imi mai faci rau cu sufletul tau inert si cu vorbele tale goale si reci....
Si apoi, cand totul ce tine de tine e departe, metroul sa ma duca acasa, unde totul e despre noi...

despre depresie.....

M-am intors din Praga in depresie.
Am mirosit frumusete, am respirat frumusete, am trait frumusete.

Toate simturile mele artistice s-au trezit la viata. M-am vazut un biet artist in cautarea muzei si a operei perfecte. M-am simtit libera , artista, inocenta, copila..... apoi am luat avionul si m-am intors la realitate........

inca mai simt privirea ta rece si goala...........